Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
GANG, ganguri, s. n. Loc de trecere aflat sub o construcție, sub boltitura unei case. ♦ Coridor, galerie, culoar. – Din germ. Gang.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÁNGUR s. m. v. grangur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÂNGURÍ, gânguresc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte. 2. Intranz. (Despre porumbei și turturele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: (2) gunguní, gungurí vb. IV] – Formație onomatopeică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRÁNGUR, granguri, s. m. 1. Pasăre cântătoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp și negre pe aripi și pe coadă (la bărbătuș) ori de culoare verzuie pe corp, cu pântecele alb și aripile sure (la femelă) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă (în rândurile clasei dominante); ștab. [Var.: (pop.) gángur, grángor, grángure s. m.] – Lat. galgulus (=galbulus).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A GÂNGURÍ ~ésc intranz. 1) (despre copii mici) A încerca să vorbească, scoțând sunete puțin articulate. 2) (despre porumbei și turturele) A scoate sunete prelungi și repetate caracteristice speciei; a ugui; a gurlui. /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GANG ~uri n. 1) Loc de trecere la nivelul terenului între clădiri sau pe sub bolta unei case cu mai multe etaje. 2) Încăpere lungă și îngustă într-o clădire de-a lungul unei serii de camere care servește ca loc de trecere și de legătură între camere; coridor; culoar. /<germ. Gang
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GRÁNGUR ~i m. 1) Pasăre migratoare, cântătoare, cu penaj galben și negru la mascul și verde împestrițat cu alb la femelă (care trăiește în păduri și livezi). 2) fig. peior. Persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă. /<lat. galgulus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GANG s.n. (Rar) Bandă organizată de răufăcători; gașcă. [< americ. gang – echipă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GANG1 s. n. pasaj de trecere între două clădiri; coridor, galerie. (< germ. Gang)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GANG2 s. n. bandă organizată de răufăcători; gașcă. (< engl., fr. gang)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GANG s. v. coridor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GÂNGURÍ vb. 1. (prin Munt.) a sopeltivi, (prin Olt.) a știorlâcăi. (Un copil mic care ~.) 2. a ugui. (Turturelele ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GRÁNGUR s. (ORNIT.; Oriolus oriolus) (reg.) domnișor, pișcănfloare, zamfiră, mierlă-galbenă, (Olt.) cinflor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gang (gánguri), s. n. – Coridor, culoar, loc de trecere. germ. Gang. Sec. XVIII.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
gang s. n., pl. gánguri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
gângurí vb., ind. prez. 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 sg. și pl. gângureáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
grángur s. m., pl. gránguri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink