Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: garnisi (verb tranzitiv) , garnisire (substantiv feminin)   
GARNISÍRE s. f. (Fam.) Acțiunea de a garnisi și rezultatul ei. – V. garnisi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GARNISÍRE s. împodobire, ornamentare, ornare. (~ unei rochii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
garnisíre s. f., g.-d. art. garnisírii; pl. garnisíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A GARNISÍ ~ésc tranz. A prevedea cu o garnitură; a împodobi; a înfrumuseța; a orna. /<fr. garnir
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GARNISÍ vb. IV. tr. A împodobi, a orna (cu o garnitură). [< fr. garnir].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GARNISÍ vb. I. tr. 1. a împodobi, a orna. 2. (mar.) a înfășura, pentru protecție, o parâmă în zona unde e supusă frecării. II. refl. a se umple (de), a se îmbolnăvi. (după fr. garnir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GARNISÍ vb. a împodobi, a orna, a ornamenta. (A ~ o rochie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
garnisí (garnisésc, garnisít), vb.1. A împodobi, a orna. – 2. (Arg.) A se contagia, a se molipsi de o boală. Fr. garnir, cu terminația -isi aplicată mai multor vf. fr. care se conjugă cu infixul -iss-. – Der. garnitură, s. f., din fr. garniture; garniseală, s. f., din fr. garnison.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
garnisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc imperf. 3, sg. garniseá; conj. prez. 3 sg. și. pl. garniseáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)