GAZÉL, gazeluri, s. n. Poezie (orientală) cu formă fixă alcătuită din distihuri și care de obicei cântă dragostea și vinul. – Din fr. ghazel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GAZÉL s.n. Poezie cu formă fixă formată din distihuri, în care fiecare al doilea vers al distihului se termină în aceeași rimă ca cea a primului distih. [Pl. -luri, -le. / < fr. ghazel, cf. ar. ghazel].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GAZÉL s. n. poezie lirică cu formă fixă formată din distihuri, de proveniență orientală, în care fiecare al doilea vers al distihurilor se termină cu aceeași rimă ca cea a primului distih. (< fr. ghazel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
gazél s. n., pl. gazéluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GAZÉL ~uri n. Poezie lirică (orientală), cu conținut e****c sau filozofic, având formă fixă și constând din distihuri, în care strofa întâi are rimă împerecheată, iar, în strofele următoare, fiecare al doilea vers rimează cu versurile primei strofe. /<fr. ghazel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink