GEALÁT, gealați, s. m. 1. (înv.) Călău, gâde. 2. (De obicei peior. sau fam.) Om voinic, zdravăn (și violent). – Din tc. cellât.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GEALÁT s. v. călău, gâde.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gealát (gealáți), s. m. – 1. Călău. – 2. Pasăre, muscar. – 3. (Arg.) Tip, individ. – Var. (înv.) gelat. Mr., megl. gilat. Tc. cellad (Meyer 79; Șeineanu, II, 177), cf. ngr. τζελάτης, alb. ğelat, bg. dželatin. Sec. XVII.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
gealát s. m. (sil. gea-), pl. gealáți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GEALÁT ~ți m. 1) înv. Persoană care execută condamnații la moarte; călău; gâde. 2) Om zdravăn (și violent). /<turc. cellât
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink