GEMINÁT, -Ă, geminați, -te, adj. (Livr.) îngemănat, împerecheat. ◊ (Lingv.) Consoană geminată = consoană rezultată prin geminație (2). – Din fr. géminé, lat. geminatus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GEMINÁT, -Ă adj. Care apare în perechi, în același loc; îngemănat, împerecheat. ◊ Consoană geminată = consoană dublă. [Cf. fr. géminé, lat. geminatus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GEMINÁT, -Ă adj. care apare în perechi, în același loc; îngemănat. ♦ consoană ~ă = consoană dublă. (< fr. géminé, lat. geminatus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GEMINÁT adj. v. împerecheat, îngemănat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
geminát adj. m., pl. gemináți; f. sg. geminátă, pl. gemináte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GEMINÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care formează o pereche; dispus în perechi; împerecheat. Frunze ~te. 2) și fig. Care este unit, formând un tot; îmbinat; împreunat. 3) lingv.: Consoană ~tă consoană pronunțată lung. /<fr. géminé, lat. geminatus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink