GEMINÁȚIE, geminații, s. f. 1. (Livr.) îmbinare în perechi; împerechere. 2. (Lingv.) Lungire a unei consoane, pronunțată cu o durată mai mare decât cea obișnuită. – Din fr. gémination, lat. geminatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GEMINÁȚIE s.f. Împerechere, îmbinare de două elemente. ♦ Dublare a unei consoane; anadiploză. [Gen. -iei, var. geminațiune s.f. / cf. fr. Gémination, lat. geminatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GEMINÁȚIE s. f. 1. împerechere, îmbinare a două elemente. ◊ dublare a unei consoane. 2. anadiploză. (< fr. gémination, lat. geminatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GEMINÁȚIE s. v. împerechere, îngemănare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gemináție s. f. (sil. -ți-e), art. gemináția (sil. -ți-a), g.-d. art. gemináției; pl. gemináții, art. gemináțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink