GÉNIC, -Ă, genici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la gene, al genelor. – Genă + suf. -ic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
-GÉNIC Element secund de compunere savantă cu semnificația „care produce”, „care dă naștere”, „care este produs”, „care provine din”, „originar”. [< it. -genico, fr. -génique, cf. lat. -genicus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GÉNIC, -Ă adj. (Biol.) Referitor la gene; al genelor. [Cf. it. genico, fr. génique < gr. genikos – de naștere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GÉNIC, -Ă adj. (biol.) referitor la gene; al genelor. (< fr. génique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
génic adj. m., pl. génici; f. sg. génică, pl. génice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink