GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (înv.) Drăguț, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GENTÍL, -Ă adj. Amabil, politicos, curtenitor. [< it. gentile, fr. gentil, lat. gentilis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GENTÍL, -Ă adj. amabil, politicos, curtenitor. (< fr. gentil, it. gentile, lat. gentilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GENTÍL adj. v. curtenitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Gentil ≠ bădărănos, grosolan, necioplit, neșlefuit, obraznic, netacticos, nepoliticos, necuviincios, nerespectuos
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
gentíl (gentílă), adj. – 1. (Înv.) Păgîn. – 2. Amabil, drăguț. – Var. (înv.) ghentil. Lat. gentilis (sec. XVII) și mai tîrziu din fr. gentil. – Der. gentilețe, s. f., din fr. gentilesse; gentilom, s. m., din fr. genilhombre.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
gentíl adj. m., pl. gentíli; f. sg. gentílă, pl. gentíle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GENTÍL ~ă (~i, ~e) Care manifestă politețe; cu bun-simț și serviabil; binecrescut; amabil; politicos; galant. /<fr. gentil, lat. gentilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink