Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
GEOMÉTRIC, -Ă, geometrici, -ce, adj. 1. Care aparține geometriei, privitor la geometrie. ◊ Loc geometric = totalitatea punctelor dintr-un spațiu definite printr-o proprietate comună. Medie geometrică = rădăcina pătrată extrasă din produsul a două numere. Desen geometric = desen executat fără a ține seamă de perspectivă. 2. Care are forma figurilor din geometrie; regulat; schematic. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométrique, lat. geometricus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GEOMÉTRIC, -Ă adj. 1. Care formează obiectul geometriei, de geometrie. ◊ Loc geometric = figură plană sau în spațiu ale cărei puncte se definesc toate prin aceeași proprietate; progresie geometrică = progresie matematică în care fiecare număr este egal cu produsul dintre numărul precedent și un număr constant, numit rația progresiei. 2. (Fig.) În forma figurilor geometrice; schematic. ♦ Stil geometric = stil ornamental bazat pe combinații de figuri geometrice, caracteristic producțiilor artistice ale epocilor orânduirilor primitive și începutului artei grecești. ♦ (Rar) Riguros, sistematic, precis. [Cf. fr. géométrique, lat. geometricus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GEOMÉTRIC, -Ă adj. 1. care formează obiectul geometriei, de geometrie. ♦ loc ~ = figură plană sau în spațiu ale cărei puncte se definesc toate prin aceeași proprietate. 2. (fig.) în forma figurilor geometrice; regulat, schematic. ♦ stil ~ = stil ornamental bazat pe combinații de figuri geometrice, caracteristic producțiilor artistice ale orânduirii primitive și începutului artei grecești. 3. (fig.) precis, (riguros). (< fr. géométrique, lat. geometricus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
geométric adj. (sil. ge-o-) → metric
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GEOMÉTRIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de geometrie; propriu geometriei. Calcul ~. 2) Care are forma corpurilor din geometrie. Ornament ~. ◊ Progresie ~că serie de numere în care fiecare număr este egal cu produsul dintre numărul precedent și un număr constant. Medie ~că rădăcină pătrată extrasă din produsul a două numere. 3) fig. Care vădește regularitate și simplitate. Stil ~. /<fr. géométrique, lat. geometricus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)