GER, geruri, s. n. Temperatură atmosferică foarte scăzută (specifică perioadei din toiul iernii); frig foarte mare. – Lat. gelu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GER1- v. geronto-.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
-GER2 Element secund de compunere savantă cu semnificația „purtător”, „care poartă”. V. -for. [Cf. it. -gero, fr. -gère, lat. -gerus < gerere – a purta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ger (géruri), s. n. – Frig foarte mare. Mr. ger. Lat. gĕlum (Pușcariu 707; Candrea-Dens., 732; REW 3718; DAR), cf. it. gelo, prov., cat. gel, sp. hielo. – Der. Gerar, s. m. (ianuarie), pe care Hasdeu, Col. lui Traian, 1883, 224, îl considera rezultat al unei încrucișări a lat. Ianuarius cu ger, și Pascu, Beiträge, 10, drept rezultat al lui ghenar ‹ ngr. γενάρι; geros, adj. (glacial); gerui, vb. (a îngheța, a se face frig); geruială, s. f. (frig; promoroacă). – Cf. degera.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ger s. n., pl. géruri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GER ~uri n. Stare atmosferică caracterizată prin temperatura foarte joasă a aerului (sub zero grade); frig mare. ◊ ~ de crapă pietrele (sau lemnele) ger foarte mare. /<lat. gelu(m)
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink