GERMANÍSM, germanisme, s. n. Cuvânt, construcție etc. specifice limbii germane, împrumutate de o altă limbă fără să fie asimilate de aceasta. – Din fr. germanisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GERMANÍSM s.n. Cuvânt, expresie luată din limba germană; fel de exprimare propriu limbii germane. [Cf. fr. germanisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GERMANÍSM s. n. 1. cuvânt, expresie proprii limbii germane; cuvânt de origine germană pătruns într-o altă limbă și neintegrat de aceasta. 2. germanitate. (< fr. germanisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
germanísm s. n., pl. germanísme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GERMANÍSM ~e n. Împrumut din limba germană. /<fr. germanisme.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink