Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
GÉRMEN, germeni, s. m. 1. Corpuscul sau sămânță care, puse în condiții favorabile, se dezvoltă și dau naștere unei ființe vii; oul fecundat; embrionul plantei. ◊ Loc. adj. și adv. în germen(e) = (care se află) într-un stadiu inițial, înainte de a se dezvolta. ♦ Microb. 2. Fig. Principiu, element, cauză din care se dezvoltă ceva. [Var.: gérmene s. m.] – Din lat. germen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÉRMEN s.m. 1. Sămânță sau corpuscul care, puse în condiții favorabile, se dezvoltă și dau naștere unei noi plante sau unui nou animal. ♦ Microb. 2. (Fig.) Cauză, element care dă naștere la ceva. [Var. germene s.m. / < lat. germen, cf. fr. germe].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GÉRMEN/GÉRMENE s. m. 1. sămânță, corpuscul care, puse în condiții favorabile, se dezvoltă și dau naștere unei noi ființe. ♦ în ĕ = în stadiu inițial, înainte de a se dezvolta. 2. (fig.) principiu, cauză, element care dă naștere la ceva. (< lat. germen)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GÉRMEN s. 1. v. embrion. 2. (BIOL.) genotip, idiotip, plasmă germinativă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GÉRMEN s. v. embrion, izvor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gérmen (gérmeni), s. m.1. Sămînță care dă naștere unei ființe vii. – 2. Principiu, element. Lat. germen (sec. XIX). – Der. (din fr.) germina, vb.; germinație, s. f.; germinativ, adj.; Germănar, s. m. (martie), indicat uneori drept cuvînt pop., pare o creație a lui Alecsandri, pe baza fr. Germinal.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
GÉRMEN ~i m. 1) Element (microscopic) din care se dezvoltă, în condiții prielnice, un organism nou. 2) fig. Element sau principiu care generează ceva (un fenomen, o stare etc.). ◊ În ~ la începutul devenirii; în stadiul incipient. [Var. germene] /<lat. germen, ~inis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
gérmen/gérmene s. m. (în loc. numai germene: în ~ ), pl. gérmeni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GERMEN, germeni, s.m. (În special la pl.) Produse naturiste obținute prin germinarea unor semințe comestibile, netratate chimic, în condiții stricte de igienă, comercializate în stadiul de semințe încolțite având rădăcini și lăstari abia mijiți, fără frunze verzi (în ambalaje speciale) sau ca lăstari înverziți (în vasul în care au fost însămânțați); ca germeni se produc mai ales leguminoase: boabe de soia, de năut, de fasole mung, dar și linte sau mazăre, iar ca lăstari verzi: culturi de creson asociat cu muștar, de schinduf, de alfalfa (lucernă) și de diferite cereale, precum mei, orz, ovăz, alac; se consumă crude, în salate sau ca garnitură la diverse preparate, fiind bogate în vitamine, săruri minerale și enzime. – Din fr. germes
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink
GERMENI DE GRÂU s.m. pl. Produs alimentar rezultat prin eliminarea germenilor din boabele de grâu, înainte de măcinare; se utilizează ca atare sau măcinați, pentru producerea de pâine specială, precum și ca ingredient sau îngroșător în preparatele culinare (supe, sosuri etc.), având o mare valoare nutritivă.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)