Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
GHÉBĂ, ghebe, s. f. Manta țărănească lungă, împodobită cu găitane. [Var.: gheb s. n., ghebeá s. f.] – Din tc. kebe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GHÉBĂ s. v. zeghe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ghébă (ghébe), s. f. – Manta țărănească de postav. – Var. cheb(e). Tc. kebe (Șeineanu, II, 102). Pare dublet de la gubă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ghébă (manta) s. f., g.-d. art. ghébei; pl. ghébe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GHÉBĂ ~e f. înv. Manta lungă, confecționată din aba sau din șiac, purtată la țară. /<turc. kebe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ghébe de brad s. f. pl. + prep. + s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ghébe de pădúre s. f. pl. + prep. + s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chébe (est) și ghebă (vest) f. (turc. kebe, kaba, pîslă, manta de pîslă; bg. kebe, ung. guba. V. cabană 1). Manta țărănească de șiac blănită (orĭ și neblănită) ornată de ordinar cu găitane. V. boboŭ și zeghe.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)