GHERGHÍR, gherghire, s. n. (Reg.) Beci sau cameră boltită (cu obloane metalice) în care se ascundeau odinioară obiectele de preț spre a fi cruțate de incendiu sau de jaf. – Din tc. kârgir „clădire de piatră”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
gherghír (-ruri), s. n. – Cameră boltită, beci. Tc. karǵir „construcție de piatră” (Șeineanu, II, 190; Lokotsch 1092). Sec. XVIII, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
gherghír s. n., pl. gherghíre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink