Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ghiftui (verb tranzitiv) , ghiftuire (substantiv feminin)   
GHIFTUÍRE, ghiftuiri, s. f. (Fam. și peior.) Acțiunea de a (se) ghiftui și rezultatul ei. – V. ghiftui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GHIFTUÍRE s. v. îmbuibare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ghiftuíre s. f., g.-d. art. ghiftuírii; pl. ghiftuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam. și peior.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A GHIFTUÍ ~iésc tranz. fam. depr. A hrăni peste măsură; a îndopa; a supraalimenta; a supranutri. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GHIFTUÍ vb. v. îmbuiba.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ghiftuí (-uésc, ghiftuít), vb. – A îndopa, a îmbuiba, a umple. – Var. (înv.) biftui. Creație expresivă, cf. bufte, chifti (Scriban, Arhiva, XXIX, 240). Nu este probabilă apropierea de germ. Gift „otravă”, propusă de Drăganu, Dacor., I, 316. – Der. ghiftuială, s. f. (acțiunea de a se ghiftui).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ghiftuí vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ghiftuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)