GHINIONÍST, -Ă, ghinioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care are ghinion, care este urmărită de ghinion. [Pr.: -ni-o-] – Ghinion + suf. -ist.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GHINIONÍST, -Ă s.m. și f., adj. (Cel) care are ghinion. [< ghinion + -ist].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GHINIONÍST, -Ă s. m. f., adj. (cel) care are ghinion. (< ghinion + -ist)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GHINIONÍST adj. nenorocos, păgubos, (fam.) nebaftos. (Om ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ghinioníst s. m. (sil. -ni-o-), pl. ghinioníști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GHINIONÍST ~stă (~ști, ~ste) și substantival (despre persoane) Care are ghinion; cu ghinion. /ghinion + suf. ~ist
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ghinionístă s. f. (sil. -ni-o-), pl. ghinioníste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink