Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ghionti (verb tranzitiv) , ghiontit (fapt; -uri) (substantiv neutru)   
GHIONTÍT, ghiontituri, s. n. Faptul de a (se) ghionti.V. ghionti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ghiontít s. n. (sil. ghion-), pl. ghiontíturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A GHIONTÍ ~ésc tranz. A lovi ușor cu cotul sau cu pumnul (pentru a semnaliza ceva); a îmboldi. /Din ghiont
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE GHIONTÍ mă ~ésc intranz. A face concomitent schimb de ghionturi (cu cineva). /Din ghiont
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GHIONTÍ vb. v. îmbrânci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ghiontí vb. (sil. ghion-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 sg. și pl. ghionteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)