Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
GHIUL, ghiuluri, s. n. Inel (bărbătesc) masiv din aur (cu pietre prețioase). – Din tc. kül.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ghiul, ghiúluri, s.n. (reg., înv.) 1. cârd, mulțime. 2. scul de tort sau de bumbac.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ghiúl (ghiúluri), s. n. – Mulțime, cantitate mare. Tc. kül (Șeineanu, II, 183). Sec. XIX, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ghiúl (ghiúluri), s. n.1. Piatră prețioasă incrustată într-un inel. – 2. (Arg.) Inel, bijuterie. Tc. ǵül „trandafir” (Șeineanu, II, 183). – Der. ghiular, s. m. (Arg., bijutier). Din aceeași familie face parte ghiurghiuliu, adj. (trandafiriu), din tc. ǵülǵüli (Tiktin). Toate aceste cuvinte sînt înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ghiul s. n., pl. ghiúluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GHIU, ghiuri, s. n. Bară de lemn sau de metal, fixată cu un capăt de partea inferioară a arborelui (4) din pupa1 unei nave cu pânze, de care se leagă marginea de jos a velei. – Din fr. gui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GHIUL ~uri n. Inel, de obicei bărbătesc, masiv, din aur (cu pietre prețioase). /<turc. kül
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GHIU s.n. (Mar.) Suport de lemn fixat aproape de baza catargului pe care se leagă marginea de jos a velei; bum. [< fr. gui].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GHIU s. n. bară de lemn sau de metal fixată aproape de baza catargului, pe care se prinde marginea de jos a velei; bum. (< fr. gui)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ghiu s. n. [pron. ghiu], art. ghíul; pl. ghíuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)