Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ginere (substantiv masculin) , gineri (verb tranzitiv)   
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ginerí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 sg. și pl. ginereáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GÍNERE, gineri, s. m. 1. Soțul unei femei, considerat în raport cu părinții acesteia. 2. (Pop.) Mire. – Din lat. gener, -eri.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÍNERE ~i m. Soț al fiicei considerat în raport cu părinții acesteia. /<lat. gener, ~eris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GÍNERE s. v. mire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gínere (gíneri), s. m.1. Soțul unei femei, în raport cu părinții acesteia. – 2. Mire. – Mr. dzinere, megl. ziniri, istr. žiner. Lat. gĕner (Pușcariu 720; Candrea-Dens., 745; REW 3730; DAR), cf. it. genero, prov. genere, fr. gendre, sp. yerno, port. genro. Cuvînt comun în toate regiunile (ALR, II, 259). Nu are sensul de „bărbat căsătorit” pe care Sandfeld 37 îl presupune, deducîndu-l din ngr. γαμβρός; indică numai persoana căsătorită, din punctul de vedere al înrudirii sale spirituale cu socrii, sau în cursul ceremoniei de nuntă. – Der. gineri, vb. (a face pe cineva să-i fie ginere, a-și da fata după cineva); ginerie, s. f. (gradul de rudenie al ginerelui cu socrii).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
gínere s. m., art. gínerele; pl. gíneri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)