GIOÁRSĂ, gioarse, s. f. (Fam.) Haină uzată; p. gener. obiect uzat. – Cf. cioarsă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
gioársă s. f. (sil. gioar -), g.-d. art. gioársei; pl. gioárse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GIOÁRSĂ ~e f. fam. Haină veche și uzată. /<ucr., bulg. cereslo.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cĭoársă f., pl. e (d. a cĭorsăi). Instrument (maĭ ales cuțit) prost. – Și cĭorsac, gĭoarsă, gĭoablă și rablă. V. custură.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink