GIUMBÚȘ, giumbușuri, s. n. (Rar) Giumbușluc. – Din tc. cümbüș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GIUMBÚȘ s. v. bufonerie, caraghioslâc, clovnerie, comicărie, giumbușluc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
giumbúș (giumbúșuri), s. n. – Ghidușie, caraghioslîc. – Mr. giumbușe, megl. giămbuș. Tc. cümbüs (Șeineanu, II, 190; Roesler 69; Lokotsch 752); cf. ngr. τσιμπούσι, bg. ğumbĭuš. Este dublet al lui gimbiș, s. n. (Munt., rar, haz, ghidușie). – Der. giumbușlîc, s. n. (ghidușie, caraghioslîc), din tc. cambazlik „acrobație”, confundat cu cuvîntul anterior.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
giumbúș s. n. (sil. gium-), pl. giumbușúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink