GLADIATÓR, gladiatori, s. m. (În Roma antică) Bărbat (sclav) care se lupta în arenă cu un alt luptător sau cu fiare sălbatice. [Pr.: -di-a-] – Din fr. gladiateur, lat. gladiator, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GLADIATÓR s.m. Luptător (sclav) care lupta în arenele Romei antice cu alți luptători sau cu fiare sălbatice. [Pron. -di-a-. / < lat. gladiator].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GLADIATÓR s. m. (în Roma antică) luptător (sclav, prizonier sau criminal) în spectacolele publice, care lupta în arenă cu alt gladiator sau cu fiare sălbatice. (< fr. gladiateur, lat. gladiator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GLADIATÓR s. (IST.) (înv.) boinic. (Un ~ lupta în arenă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gladiatór s. m. (sil. -di-a-), pl. gladiatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GLADIATÓR ~i m. (în Roma antică) Sclav sau prizonier de război care lupta în arenă cu un luptător sau cu o fiară. /<lat. gladiator, ~oris, fr. gladiateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink