GLADIÓLĂ, gladiole, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu tulpina înaltă, cu frunze lungi în formă de sabie și cu flori mari de diferite culori (Gladiolus hybridus). [Pr.: -di-o-] – Din germ. Gladiole. Cf. lat. gladiolus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GLADIÓLĂ s.f. Plantă erbacee ornamentală înaltă, cu frunze lungi în formă de sabie și cu flori mari, variat colorate. [Pron. -di-o-. / < germ. Gladiole, cf. lat. gladiolus – spadă scurtă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GLADIÓLĂ s. f. plantă erbacee ornamentală, înaltă, cu frunze lungi în formă de sabie și cu flori mari, variat colorate. (< germ. Gladiole)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GLADIÓLĂ s. (BOT.; Gladiolus gandavensis) (pop.) săbiuță, (reg.) săbioară, (prin Transilv.) crin-roșu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gladiólă s. f. (sil. -di-o-), g.-d. art. gladiólei; pl. gladióle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GLADIÓLĂ ~e f. Plantă erbacee decorativă înaltă, cu frunze lanceolate, cultivată pentru florile sale mari și viu colorate, dispuse unilateral spre vârful tulpinii; săbiuță. [G.-D. gladiolei; Sil. -di-o-] /<germ. Gladiole, lat. gladiolus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink