GLÁSNICĂ, glasnice, s. f. (Înv.) Vocală. – Glas + suf. -nică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GLÁSNICĂ s. v. vocală
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
glásnică s. f., g.-d. art. glásnicei; pl. glásnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GLÁSNIC, -Ă, glasnici, -ce, adj. (Înv.) Sonor, răsunător. ♦ (Substantivat, f.) Vocală. – Din glas + suf. -nic.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink