GLICÍNĂ, glicine, s. f. Arbust decorativ agățător, având flori asemănătoare cu ale salcâmului, albastre sau violete și parfumate (Wistaria sinensis). – Din fr. glycine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GLICÍNĂ1 s.f. Plantă decorativă agățătoare, cu flori albastre și parfumate. [< fr. glycine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GLICÍNĂ2 s.f. Pulbere albă, cristalină, solubilă în apă în prezența unei substanțe alcaline, folosită ca reductor în fotografie. [< germ. Glyzin].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GLICÍNĂ1 s. f. plantă decorativă agățătoare, cu flori albastre și parfumate, asemănătoare cu ale salcâmului. (< fr. glycine, lat. glycina)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GLICÍNĂ2 s. f. glicocol. (< germ. Glyzin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GLICÍNĂ s. (CHIM.) glicocol.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
glicínă s. f., g.-d. art. glicínei; pl. glicíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GLICÍNĂ ~e f. Arbust decorativ agățător, cu flori dispuse în ciorchini, de culoare liliachie și plăcut mirositoare. /<fr. glycine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink