GLÍE, glii, s. f. (Pop.) 1. Pământ, ogor; fig. patrie. ◊ Expr. Sub glie = în mormânt. 2. Brazdă de pământ (cu iarbă cu tot, câtă se poate desprinde o dată cu hârlețul). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GLÍE1 s. f. (med.) nevroglie. (< germ. Glia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
-GLÍE2 elem. glio-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GLÍE s. (Mold.) brazdă. (O ~ de pământ.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GLÍE s. v. nevroglie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GLÍE s. v. câmp, ogor, patrie, pământ, țară, țarină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
glíe (glíi), s. f. – 1. Pămînt, ogor. – 2. Pămînt, cîmp. Sl., din aceeași familie cu clisă; însă etimonul exact nu a fost încă identificat; cf. slov. glie „cocă, pap”, rut, rus. glej „lut, argilă” (DAR). Cel de al doilea sens este pur literar. După Körting 4166 și Tiktin, urmați de REW 3782, din lat. gleba, încrucișat cu rut. gliba.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
glíe s. f., art. glía, g.-d. art. glíei; pl. glii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GLÍE ~i f. 1) Brazdă de pământ cu iarbă, care poate fi desprinsă o singură dată cu hârlețul. 2) Teren pregătit special pentru culturi agricole; ogor; țarină. 3) Pământ strămoșesc. ◊ Sub ~ (sau ~i) în mormânt. /<rus. glej, slov. glie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink