GLOTÁL, -Ă, glotali, -e, adj. Care aparține glotei, privitor la glotă, din regiunea glotei. – Din fr. glottal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GLOTÁL, -Ă adj. (Fon.) Care este emis prin glotă. [Cf. fr. glottal].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GLOTÁL, -Ă adj. care pune în mișcare glota. ◊ (s. f.) consoană articulată la nivelul glotei. (< fr. glottal)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
glotál adj. m., pl. glotáli; f. sg. glotálă, pl. glotále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GLOTÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de glotă; propriu glotei. Inflamație ~ă. 2) Care se află în regiunea glotei; din regiunea glotei. /<fr. glottal
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink