Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
GLÚGĂ, glugi, s. f. 1. Obiect de îmbrăcăminte în formă de pungă conică, care acoperă capul pentru a-l feri de ploaie, de frig etc. 2. Grămadă de snopi, de știuleți de porumb sau de mănunchiuri de cânepă, care se așază în picioare, în forma unei stive conice. – Cf. bg. gugla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
glúgă (glúgi), s. f.1. Obiect de îmbrăcăminte cu care se acoperă capul. – 2. Grămadă, morman. – Var. (Munt.) clucg. Bg. glugla, din ngr. ϰοῦϰλα „păpușă” (Tiktin; DAR; Scriban; cf. Romansky 106), sau mag. gluga, din germ. Gugele.Der. gluguș (var. înv. gluguci), s. n. (glugă). Din rom. provine rut. huhl’a sau gugl’a (Miklosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 402).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
glúgă s. f., g.-d. art. glúgii; pl. glugi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GLÚGĂ ~gi f. 1) Acoperământ pentru cap, în formă de pungă conică, prins de gulerul hainei (care se îmbracă pe vreme rea). 2) Grămadă de snopi așezați în formă conică. ~ de porumb. [G.-D. glugii] /<bulg. gugla
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)