GLĂSCIÓR, glăscioare, s. n. Diminutiv al lui glas (1); spec. glas (1) de copil; glăsuț. – Glas + suf. -cior.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GLĂSCIÓR s. glăsuț. (Un ~ de copil.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
glăsciór s. n. (sil. -cior), pl. glăscioáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GLĂSCIÓR ~oáre n. (diminutiv de la glas) Glas de copil. /glas + suf. ~cior
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink