GNÓMIC, -Ă, gnomici, -ce, adj. 1. (Despre scrieri) Care cuprinde maxime, sentințe, reflecții, sfaturi morale. ◊ Poeți gnomici = poeți din Grecia (și din Roma) antică, autori ai unor opere gnomice (1). 2. (Lingv.; despre unele timpuri verbale) Care indică acțiunea sub formă generală sau care se îndeplinește indiferent de timp. – Din fr. gnomique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GNÓMIC, -Ă adj. Care conține maxime, sentințe și reflecții morale. ◊ (Gram.) Prezent gnomic = prezent care exprimă o acțiune care se îndeplinește indiferent de timp. [Cf. fr. gnomique, cf. gr. gnomikos – sentențios].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GNÓMIC, -Ă adj. 1. care conține maxime, sentințe și reflecții morale; aforisme. 2. (despre timpuri verbale) care exprimă o acțiune ce se îndeplinește indiferent de timp. (< fr. gnomique, gr. gnomikos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
gnómic adj. m., pl. gnómici; f. sg. gnómică, pl. gnómice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GNÓMIC ~că (~ci, ~ce) (despre scrieri) Care conține maxime și sentințe morale; cu maxime și sentințe în componență. Poezie ~că. ◊ Poeți ~ci poeți din antichitatea greco-romană, ale căror scrieri se caracterizează printr-o abundență de maxime și sentințe. Prezent ~ prezent care exprimă acțiunea fără a o raporta la un timp anumit; prezent atemporal; prezent generic; prezent aforistic (în proverbe). /<fr. gnomique, lat. gnomicus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink