GNOSTICÍSM s. n. Curent filozofic-religios care caută să îmbine teologia creștină cu filozofia elenistică greacă și cu unele religii orientale, susținând posibilitatea unei cunoașteri mistice. – Din fr. gnosticisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GNOSTICÍSM m. Curent filozofic religios, apărut în sec. II, care îmbina teologia creștină cu filozofia elenistică și cu unele concepții panteiste ale religiilor orientale. /<fr. gnosticisme, lat. gnosticismus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GNOSTICÍSM s.n. Curent filozofic-religios, reprezentând un amestec de dogme creștine, de filozofie idealistă greacă și de concepții religioase orientale, care proclamă ideea unei cunoașteri mistice. [< fr. gnosticisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
gnosticísm s.n. Curent filozofico-religios, reprezentând un amestec de dogme creștine, filozofie idealistă greacă și concepții religioase orientale, care proclamă ideea unei cunoașteri mistice. (< fr. gnosticisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
gnosticísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink