GOÁRNĂ, goarne, s. f. Instrument muzical de suflat din alamă, folosit mai ales în armată; trompetă, trâmbiță. – Din rus. gorn.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GOÁRNĂ s. (MIL., MUZ.) trâmbiță, trompetă, (înv.) trompă, trubă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
goárnă (goárne), s. f. – Trîmbiță, trompetă. Rus. gorn (DAR). – Sec. XIX. – Der. gornist, s. m. (trompetist), din rus. gornist.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
goárnă s. f., g.-d. art. goárnei; pl. goárne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GOÁRNĂ ~e f. Instrument muzical aerofon, folosit, mai ales, pentru semnalizări, constând dintr-un tub de alamă îndoit de două ori, cu clape și cu un capăt lărgit în formă de pâlnie, care emite sunete clare și pătrunzătoare; trompetă; trâmbiță. /<rus. gorn
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink