GOLICIÚNE, goliciuni, s. f. 1. Starea omului gol2; p. ext. părțile goale ale trupului. ♦ Starea omului zdrențăros, sărac. 2. Starea unui loc gol2, lipsit de vegetație, sărac, pustiu. 3. Fig. Aspectul real (și neplăcut, crud) al unui lucru, al unei soluții etc. – Gol2 + suf. -iciune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GOLICIÚNE s. nuditate, (pop.) golătate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
goliciúne s. f., g.-d. art. goliciúnii; pl. goliciúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GOLICIÚNE ~i f. 1) Stare a celui sau a ceea ce este gol. 2) Partea goală a corpului; nuditate. 3) Stare a celui sărac; sărăcie. 4) fig. Situație reală (neplăcută), prezentată în mod direct, fără menajamente. /gol + suf. ~iciune
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink