GOLÚȚ, -Ă, goluți, -e, adj. Diminutiv al lui gol2. – Gol2 + suf. -uț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
golúț adj. m., pl. golúți; f. sg. golúță, pl. golúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GOLÚȚ ~ă (~i, ~e) (diminutiv de la gol) Care este aproape gol. ◊ Gol-~ gol de tot. /gol + suf. ~uț
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink