GONÁCI, gonaci, s. m. 1. (Pop.) Hăitaș2. 2. (Rar) Cal sprinten, care fuge repede. 3. Călăreț ușor înarmat în vechea armată, care de obicei îndeplinea misiuni de cercetare. – Goni + suf. -aci. Cf. bg. gonač.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GONÁCI s. v. hăitaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GONÁCI s. v. fugău.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gonáci2, gonáce, gonáci, -ce, adj. s.m. f. (pop.) 1. care gonește, aleargă, pune pe fugă. 2. (taur) gonitor. 3. (înv.) explorator, cercetător. 4. persecutor.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
gonáci s. m., pl. gonáci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GONÁCI ~ m. 1) Persoană care stârnește și gonește vânatul; hăitaș. 2) rar Cal care fuge iute. 3) (în vechea armată) Călăreț înarmat care îndeplinea misiuni de cercetare. /a goni + suf. ~aci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink