Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: gondola (verb tranzitiv) , gondolă (substantiv feminin)   
GONDÓLĂ, gondole, s. f. 1. Barcă lungă, puțin adâncă, cu fundul plat, cu prora (și pupa) ridicată și încovoiată, manevrată cu o singură vâslă, folosită la Veneția. 2. Raft, suport în formă de gondolă (1) pe care este așezată marfa într-un magazin cu autoservire. 3. Nacelă în care se află motorul unui dirijabil. – Din it. gondola, fr. gondole.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GONDÓLĂ s.f. 1. Barcă lungă încovoiată la proră, care se manevrează cu o singură vâslă, stând în picioare. 2. Gondolă de motor = locașul în care se plasează motorul avionului atunci când nu se găsește în fuzelaj; gondolă de dirijabil = nacelă. [< it. gondola].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GONDÓLĂ s. f. 1. barcă venețiană lungă, cu fundul plat, încovoiată la proră și la pupă, care se manevrează cu o singură vâslă, în picioare. 2. locaș în care se plasează motorul avionului atunci când se găsește în fuzelaj sau echipamentele unui vehicul orbital. ◊ ~ de dirijabil = nacelă. 3. tonetă rotundă care servește la prezentarea mărfurilor într-un magazin. (< it. gondola, fr. gondole)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GONDÓLĂ s. nacelă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
góndólă (gondóle), s. f. – Barcă lungă cu o singură vîslă folosită în Veneția. It. gondola, prin intermediul fr. gondole.Der. gondolier, s. m., din fr. gondolier; gondola, vb. refl. (a se bomba; a izbucni în rîs), galicism.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
gondólă s. f., g.-d. art. gondólei; pl. gondóle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GONDOLÁ2, gondolez, vb. I. Refl. (Rar) A se mișca unduindu-se. – Din gondolă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GONDÓLĂ ~e f. Luntre lungă și ușoară, cu prora și pupa încovoiate în sus, condusă cu o singură vâslă și folosită pentru transportul de persoane (mai ales pe canalurile Veneției). /<it. gondola
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GONDOLÁ vb. I. tr. A bomba (o tablă, un placaj). [< fr. gondoler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GONDOLÁ1 vb. I. tr., intr. (despre o tablă, un placaj) a (se) bomba, a (se) gonfla. II. tr. a curba unele elemente de mobilă (spătar, brațe). (< fr. gondoler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GONDOLÁ2 refl. (fam.) a se mișca unduindu-se; a se legăna. (gondolă)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
gondolá vb., ind. prez. 1 sg. gondoléz, 3 sg. și pl. gondoleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)