GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împreuna (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GONITÓR s. v. taur.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gonitór, gonitoáre, gonitóri, gonitoáre, s.m. f. (reg.) 1. junc, junincă. 2. constelația „Taurul”. 3. o insectă. 4. un câine de vânat. 5. o plantă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
gonitór s. m., adj. m., pl. gonitóri; f. sg. și pl. gonitoáre, g.-d. sg. art. gonitoárei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GONITÓR ~i m. Taur tânăr (reproducător). /a goni + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GONITOÁRE s. v. scânteioară, scânteiuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink