GÓTCĂ, gotce, s. f. (Reg.) Femeiușca cocoșului-de-munte; găină-sălbatică. ◊ Roșu ca (sau cum e) gotca sau roșu gotcă = foarte roșu. – Din ucr. gotka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÓTCĂ s. v. chiciură, promoroacă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gótcă (-ci), s. f. – 1. Urzică (Tetrao bonasia). – 2. Varietăți de rațe (Anas tadorna, Anas moschata). Origine incertă. Ar putea fi o formație expresivă, ce ar imita strigătul păsării, cf. cotco(dac), după DAR; însă acest cuvînt diferă foarte mult de la rață la urzică. După Scriban, de la got „neam germanic”, ceea ce nu pare posibil. După Bogrea, Dacor., IV, 820, din rut. gotka „urzică”, ce pare totuși a proveni din rom. (Candrea, Elemente, 405). Cihac, II, 502, pleca de la mag. goca „rață”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
gótcă s. f., g.-d. art. gótcei; pl. gótce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GÓTCĂ ~ce f. Femelă a gotcanului; găină sălbatică; găină-de-munte. /<ucr. gotka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink