Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
GÓTIC, -Ă, gotici, -ce, adj. Al goților, privitor la goți. ◊ Scriere gotică sau litere gotice, alfabet gotic = scriere, litere sau alfabet cu caractere colțuroase, întrebuințate, în evul mediu, în apusul Europei, astăzi mai ales în Germania. Stil gotic = stil arhitectural apărut în sec. XII în Europa occidentală, caracterizat prin predominarea formelor arhitectonice înalte și zvelte, prin arcuri și bolți ogivale, prin contraforturi, prin vitralii și prin numărul mare de sculpturi în piatră. Artă gotică = formă de artă răspândită în Europa începând din sec. XII. ♦ (Construit) în stil gotic. – Din fr. gothique, lat. gothicus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÓTIC, -Ă adj. Propriu goților, al goților. ◊ Scriere gotică = scriere cu caractere colțuroase, apărută în apusul Europei în evul mediu; roman gotic = roman dezvoltat în Anglia în a doua jumătate a sec. XVIII, care cultiva interesul pentru istorie, pentru întâmplările misterioase, terifiante; stil gotic (și s.n.) = stil arhitectonic caracterizat prin arcuri și bolți ogivale, prin predominarea formelor arhitectonice zvelte, înalte și prin numărul mare de sculpturi în piatră. ♦ (Despre construcții) În stil gotic. [Cf. fr. gothique, it. gotico, germ. Gotik, gotisch].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GÓTIC, -Ă I adj. referitor la goți, propriu goților. ♦ scriere ~ă = scriere cu caractere colțuroase, în apusul Europei în evul mediu; roman ~ = roman dezvoltat în Anglia în a doua jumătate a sec. XVIII, care cultiva interesul pentru istorie, pentru întâmplări misterioase, terifiante; stil ~ (și s. n.) = stil arhitectonic sau artistic, răspândit în Europa în sec. XII-XVI, caracterizat prin construcții de proporții impunătoare, dar zvelte, cu arce și bolți ogivale, vitralii și multe sculpturi în piatră. II. s. f. limbă a unei traduceri a Bibliei de către episcopul Ulfila pentru o comunitate creștină de limbă germanică. (< fr. gothique, lat. gothicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
gótic adj. m., pl. gótici; f. sg. gótică, pl. gótice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GÓTIC ~că (~ci, ~ce) ist. Care aparținea goților; caracteristic goților. ◊ Stil ~ stil arhitectural, răspândit în Europa în secolele XII-XVI, caracterizat prin monumente zvelte, cu arcuri sau bolți ogivale. Scriere ~că (sau litere ~ce) scriere cu caractere colțuroase, întrebuințată în evul mediu în Europa apuseană. /<fr. gothique, lat. gothicus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CLAUDIU II GOTICUL (Marcus Aurelius Claudius), împărat roman (268-270 d. Hr.), învingător al goților în bătălia de la Naissus (269 d. Hr.).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)