Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
GRĂDÍNĂ, grădini, s. f. 1. Suprafață de teren arabil, de obicei îngrădită, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi, în vederea obținerii unor produse; grădinărie. ◊ Expr. O grădină de om = om plăcut, simpatic. 2. Suprafață de teren plantată (și amenajată cu alei, bănci etc.) care servește ca loc de agrement sau care are rol decorativ. ◊ Grădină botanică = instituție științifică dotată cu o suprafață de teren pe care sunt cultivate (în scopul prezentării și studierii) colecții de plante vii. Grădină zoologică = instituție științifică dotată cu o suprafață de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale vii din diverse regiuni ale pământului. ♦ Grădină de vară = restaurant amenajat în timpul verii în aer liber. 3. (În sintagmele) Grădină de copii = grădiniță (de copii). Grădină sezonieră = grădină de copii care funcționează în mediul rural în timpul muncilor agricole. – Din bg., scr. gradina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRĂDÍNĂ s. 1. (înv. și reg.) sad, (reg.) ogradă, (prin Olt. și Ban.) bascea, (Transilv.) telechi. (~ de legume.) 2. v. parc. 3. grădină zoologică = parc zoologic, (livr.) zoo, zooparc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
grădínă (grădíni), s. f. – Suprafață de teren arabil pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi. – Mr., megl. gărdină. Bg., sb. gradina (Cihac, II, 115; Meyer 119; DAR), cf. gard, și alb. gradinë.Der. grădinar, s. m. (persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini), cf. bg. gradinar (Conev 76), sb. gradinarĭ; grădinăreasă (var. grădinăriță), s. f. (femeie care se ocupă de cultivarea unei grădini; soție de grădinar); grădinăresc, adj. (de grădină); grădinări, vb. (a cultiva sau a îngriji grădini); grădinărie, s. f. (horticultură); grădinărit, s. n. (horticultură).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
grădínă s. f., g.-d. art. grădínii; pl. grădíni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GRĂDÍNĂ ~i f. 1) Teren, de obicei îngrădit, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi. ◊ ~ botanică grădină în care se cultivă plante din diferite regiuni ale globului. ~ zoologică grădină în care se cresc și se întrețin animale din diferite regiuni ale globului. 2) Suprafață de teren plantată și amenajată (cu alei, bănci etc.), care servește ca loc de agrement; parc. ◊ ~ de vară restaurant amenajat în timpul verii în aer liber. [G.-D. grădinii] /<bulg., sb. gradina
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CICOARE DE GRĂDÍNĂ s. v. andivă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COCOȘEI-DE-GRĂDÍNĂ s. pl. v. fierea-pământului, potroacă, țintaură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IARBĂ-DE-GRĂDÍNĂ s. v. iarbă grasă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IARBĂ-GRASĂ-DE-GRĂDÍNĂ s. v. pătlagină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NEMȚIȘOR-DE-GRĂDÍNĂ s. v. surguci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PIPERNIȚĂ-DE-GRĂDÍNĂ s. v. cimbru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ROGOZ-DE-GRĂDÍNĂ s. v. narcisă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SMIRNĂ-DE-GRĂDÍNĂ s. v. tămâiță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jále de grădínă (bot.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
nálbă de grădínă s. f. + prep. + s. f. + adj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)