Dex gradat

GRADÁT¹, gradați, s. m. Militar având un grad inferior celui de ofițer. – Din fr. gradé.

GRADÁT², -Ă, gradați, -te, adj. 1. (Despre aparate, instrumente etc.) Împărțit în grade (3). 2. Care suie sau coboară treptat, care are loc, se produce pe rând, într-o succesiune ascendentă sau descendentă. – V. grada.

GRADÁT, -Ă adj. 1. Exprimat în grade. ♦ Care are o gradație; care are marcate gradele, unitățile de măsură. 2. (Mil.; și s.m.) (Militar) care are un grad superior celui de soldat și inferior ofițerului. [< grada].

GRADÁT, -Ă adj. 1. exprimat în grade. ◊ care are o gradație; care are marcate gradele, unitățile de măsură. 2. treptat, progresiv, succesiv. 3. (și s. m.) (militar) care are un grad superior celui de soldat și inferior ofițerului. (< grada)

GRADÁT adj., adv. 1. adj., adv. v. treptat. 2. adj. v. succesiv.

GRADÁT adj., s. (MIL.) galonat.

gradát s. m., pl. gradáți

GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).

A GRADÁ ~éz tranz. 1) (instrumente sau scări de măsură) A diviza în grade. 2) A dispune în gradație. ◊ ~ o pedeapsă a fixa o pedeapsă în dependență de gravitatea culpei. 3) (ofițeri) A conferi un grad. /Din grad

GRADÁT¹ ~tă (~ți, ~te) 1) v. A GRADA. 2) și adverbial Care crește sau descrește treptat. /v. a grada

GRADÁT² ~ți m. Persoană cu grad militar, de obicei inferior. /Din a grada

GRADÁ vb. I tr. 1. A marca gradele, a împărți în grade. ♦ (Mil.) A acorda (cuiva) un grad. 2. A mări sau a micșora treptat; a nuanța. [Cf. fr. graduer, germ. gradieren].

GRADÁ vb. tr. 1. a marca gradele, a împărți în grade. 2. (mil.) a acorda (cuiva) un grad; a gradua. 3. a mări sau a micșora treptat; a nuanța. (< fr. graduer)

GRADÁ vb. v. doza.

gradá vb., ind. prez. 1 sg. gradéz, 3 sg. și pl. gradeáză