Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
GRANÁT2, granate, s. n. Silicat natural de calciu, de magneziu, de fier, de mangan, de aluminiu sau de crom, întrebuințat ca piatră de șlefuit sau, în stare pură (de culoare roșie), ca piatră semiprețioasă. – Din germ. Granat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRANÁT1, granați, s. m. Plantă erbacee aromatică cu frunze lobate și cu flori albe sau galbene (Chrysanthemum parthenium).Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRANÁT s.n. Mineral cristalizat, aflat în rocile eruptive și în unele roci sedimentare sau metamorfice, folosit ca piatră de șlefuit sau ca piatră prețioasă. [Pl. -te, (s.m.) -ți. / cf. germ. Granat, it. granato].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GRANÁT s.m. Plantă erbacee aromatică cu flori albe și galbene; rodie. [Var. granată s.f. / < it. granato, cf. lat. granatum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GRANÁT1 s. n. silicat natural de calciu, fier, magneziu, aluminiu sau crom, cristalizat, de culoare roșie, din rocile eruptive, folosit ca piatră de șlefuit sau ca piatră prețioasă. (< germ. Granat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GRANAT2 s. m. plantă erbacee aromatică cu frunze lobate și flori albe sau galbene. (< lat. granatum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GRANÁT s. (BOT.; Chrysanthemum parthenium) spilcuță, (reg.) bumbișor, firicică, mătrice, mătri-cea, mătriță, mușețel, năsturei (pl.), părăluțe (pl.), piretru, roman, romaniță, smirnă, spicu-lețe (pl.), tarhon, vetricea, creasta-cocoșului, iarbă-amară, iarbă-creață, iarbă-mare, laba-gâștii, ochiul-boului, poala-Sfintei-Mării.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
granát (mineral) s. n., pl. granáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
granát (bot. ) s. m., pl. granáți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GRANÁT1 ~e n. Silicat natural al diferitelor metale (fier, magneziu, mangan etc.), întrebuințat ca abraziv sau ca piatră semiprețioasă. /<germ. Granat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GRANÁT2 ~ți m. Plantă erbacee aromată, având frunze lobate și flori albe sau galbene, dispuse în capitule. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GRANAT DE BOÉMIA s. v. pirop.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)