GRANDOMÁN, -Ă, grandomani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de grandomanie; megaloman. – Din grandomanie (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRANDOMÁN, -Ă s.m. și f. Cel care suferă de grandomanie; îngâmfat. [< grandomanie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GRANDOMÁN, -Ă s. m. f. cel care suferă de grandomanie. (< grandomanie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GRANDOMÁN adj. v. îngâmfat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
grandomán s. m., pl. grandománi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GRANDOMÁN ~i m. Persoană care suferă de grandomanie. /Din grandomanie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink