GRANÍT, granituri, s. n. Rocă eruptivă foarte dură, granuloasă, întrebuințată la construcții. – Din fr. granite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRANÍT s.n. Rocă eruptivă foarte dură, formată din șisturi cristaline de feldspat, cuarț, mică și hornblendă. [< fr. granit, cf. it. granito, germ. Granit].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GRANÍT s. n. rocă magmatică intruzivă, compactă, foarte dură, din șisturi cristaline de feldspat, cuarț și mică, pentru pavaje, ca material de construcții etc. (< fr. granit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
granít s. n., pl. graníturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GRANÍT ~uri n. Rocă eruptivă, granuloasă, foarte dură, întrebuințată, în special, în construcții. ◊ De ~ foarte trainic. /<fr. granit
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink