Dex gras

GRAS, -Ă, grași, -se, adj., GRÁSĂ, grase, s. f. I. Adj. 1. Care are sub piele un strat gros de grăsime; care are forme pline, rotunde; dolofan, durduliu, rotofei. Om gras. ◊ Țesut gras = țesut adipos. ♦ Fig. (Fam.; despre câștiguri bănești, sume de bani) Mare, însemnat. 2. Care conține multă grăsime; cu multă grăsime; gătit cu multă grăsime. Carne grasă. 3. (În sintagma) Acid gras = acid care se combină cu glicerina, formând grăsimi. 4. (Despre fructe) Plin, cărnos; (despre iarbă) cu firul gros și plin de sevă. 5. (Despre pământ) Fertil, roditor. II. S. f. (În sintagma) Grasă de Cotnari = specie de viță de vie cu strugurii având boabele dese, neomogene, galbene-verzui cu pete ruginii, din care se produce un vin alb superior. III. 1. Adj., s. f. (Caracter sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor aldine. 2. (Despre texte) Care este cules cu caractere grase (III. 1.). – Lat. grassus (= crassus).

GRAS adj., s. 1. adj. corpolent, gros, obez, planturos, plin, rotofei, rotund, umflat, voluminos, (pop.) trupeș, (reg.) încălat. (O femeie ~.) 2. adj. împlinit, plin, rotund, rotunjit. (Brațe ~.) 3. adj., s. v. aldin. 4. adj. v. adipos. (Țesut ~.) 5. adj. uleios, unsuros, (livr.) onctuos. (Materie ~.) 6. adj. uns, unsuros, (rar) onctuos. (Un obiect ~.) 7. adj. untos. (Lapte ~.) 8. adj. v. fertil.

GRAS s. v. grăsime.

Gras ≠ costeliv, slab

gras (grásă), adj. – 1. Care are sub piele un strat gros de grăsime. – 2. Unsuros. – 3. Cărnos, zemos (despre fructe și plante). – 4. Fertil, roditor (despre pămînt). – 5. (S. m., înv.) Grăsime. – Mr., megl. gras, istr. gros. Lat. grassus (Diez, I, 251; Pușcariu 726; Candrea-Dens., 749; Densusianu, Hlr., 111; REW 2299; DAR; Rosetti, I, 73), cf. it. grasso, prov., fr. gras, sp. graso, port. graxo. – Der. grasă, s. f. (varietate de struguri); grăscean, adj. (gras, dolofan, rotofei); grăsime, s. f. (înv., îngrășămînt; untură), cu suf. -ime; grăsun, s. m. (purcel de lapte), cu suf. -un (după Candrea-Dens., 750 și DAR, din. lat. pop. *grassonem); îngrășa, vb. (a deveni gras; a pune îngrășămînt, bălegar), care, după Pușcariu 856; Candrea-Dens., 751 și DAR, ar proveni din lat. *ingrassiāre, cf. mr. ngrașu, dar care pare mai curînd un der. intern; îngrășetor, adj. (care îngrașă); îngreșămînt, s. n. (îngrășămînt).

gras adj. m., pl. grași; f. sg. grásă, pl. gráse

GRAS ~să (~și, ~se) 1) (despre ființe sau despre părțile corpului lor) Care are multă grăsime; gros. ◊ Litere (sau caractere) ~se litere (sau caractere) tipografice aldine. 2) (de-spre păr, piele) Care este unsuros datorită secreției abundente a glandelor sebacee. 3) Care conține multă grăsime; bogat în grăsimi. Carne ~să. Smântână ~să. 4) (despre fructe, legume) Care este plin; bogat în miez; cărnos. 5) (despre plante) Care are multă sevă; plin de sevă; mustos. 6) (despre pământ) Care conține suficiente substanțe hrănitoare. 7) fig. fam. Care este de mare însemnătate; considerabil. 8): Acid ~ acid care formează grăsimi (în combinare cu glicerina). /<lat. grassus

zbârcióg-grás (ciupercă) s. m., pl. zbârciógi-gráși

ZBÂRCIÓG-GRAS s.m. (v. la zbârciog), pl. zbârciógi-gráși

BURUIANĂ-GRÁSĂ s. v. portulacă.

FOAIE-GRÁSĂ s. v. îngrășătoare.

IARBĂ-GRÁSĂ s. v. agurijoară, brâncă, iarbă-de-ureche, portulacă, urechelniță.

IARBĂ-GRASĂ-DE-GRĂDÍNĂ s. v. pătlagină.

MITARCĂ GRÁSĂ s. v. pitarcă.

PĂLĂMIDĂ-GRÁSĂ s. v. susai.

foáie-grásă s. f.

grásă s. f., g.-d. art. grásei

zbârcióg-gras s. m., pl. zbârciógi-gráși