GRAVIMETRÍE s. f. 1. Parte a geofizicii care studiază distribuția geografică a câmpului de gravitație. 2. Metodă chimică prin care se determină cantitatea unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv. – Din fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRAVIMETRÍE f. 1) Ramură a geofizicii care se ocupă cu studiul distribuției geografice a câmpului de gravitație. 2) Procedeu chimic de determinare a cantității unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv. /<fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GRAVIMETRÍE s.f. 1. Parte a geofizicii care studiază distribuția geografică a câmpului gravitațional. 2. Ansamblu de metode folosite în analiza chimică, care se bazează pe determinarea cantității unui corp dintr-un amestec prin cântărirea unui compus al său insolubil și de compoziție cunoscută, obținut prin acțiunea unui reactiv asupra amestecului. [Gen. -iei. / < fr. gravimétrie, cf. lat. gravis – greu, gr. metron – măsură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GRAVIMETRÍE s. f. 1. ramură a geofizicii care studiază distribuția geografică a câmpului gravitațional. 2. măsurare a intensității gravitației. 3. metodă de analiză chimică bazată pe determinarea cantității unui corp dintr-un amestec prin cântărirea unui compus al său, insolubil și de compoziție cunoscută, obținut prin acțiunea unui reactiv asupra amestecului. (< fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
gravimetríe s. f. (sil. -tri-), art. gravimetría, g.-d. gravimetríi, art. gravimetríei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink