GRAVITÁȚIE s. f. (Fiz.) Fenomen de atracție reciprocă a corpurilor, dependent de masa lor; gravitate (4). ◊ Câmp de gravitație = spațiul în care un corp își exercită atracția asupra altor corpuri. Centru de gravitație = a) punctul de aplicație al rezultantei forțelor de gravitație exercitate asupra părților care alcătuiesc un corp; b) fig. loc în jurul (și sub influența) căruia evoluează, trăiește cineva sau ceva. – Din fr. gravitation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRAVITÁȚIE f. Fenomen prin care două corpuri se atrag reciproc cu o forță ce depinde de masa lor și de distanța dintre ele; atracție universală. Legea ~ei. ◊ Câmp de ~ spațiul din jurul unui corp, în care el își exercită atracția asupra altor corpuri; câmp gravitațional. /<fr. gravitation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GRAVITÁȚIE s.f. Forță care face ca toate corpurile să se atragă între ele. ◊ Câmp de gravitație = spațiul în care un corp își exercită forța de gravitație asupra altor corpuri; centru de gravitație = punctul de aplicație al rezultantei forțelor de gravitație exercitate asupra părților care alcătuiesc un corp. [Gen. -iei, var. gravitațiune s.f. / cf. fr. gravitation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GRAVITÁȚIE s. f. forță de atracție reciprocă a tuturor corpurilor, dependentă de masa acestora; atracția universală. ♦ câmp de ~ = spațiul în care un corp își exercită forța de gravitație asupra altor corpuri. (< fr. gravitation, lat. gravitatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GRAVITÁȚIE s. (FIZ.) atracție universală, (impr.) gravitate. (Legea ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gravitáție s. f. (sil. -ți-e), art. gravitáția (sil. -ți-a), g.-d. gravitáții, art. gravitáției
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink