Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
GREȘ, greșuri, s. n. (Înv. și reg.; azi mai ales în loc. și expr.) Greșeală. ◊ Loc. adv. Fără greș = în mod perfect, fără a comite vreo eroare. ◊ Expr. A da greș = a) a nu nimeri ținta, obiectivul ochit; b) a nu izbuti într-o acțiune, într-o întreprindere. (Înv.) A-i da (cuiva) greș = a-i imputa (cuiva) ceva, a găsi vinovat (pe cineva). (Reg.) A nu avea greș = a nu constitui o greșeală, a nu aduce vătămare, a fi nimerit. – Din greși (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GREȘ s. v. abatere, culpabilitate, culpă, eroare, greșeală, păcat, vină, vinovăție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
greș2, greși, s.m. (înv.) ciorchină mică de struguri.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
greș s. n., pl. gréșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GREȘ ~uri n. înv. pop. v. GREȘEALĂ. ◊ Fără de ~ fără greșeală; perfect. A da ~ a nu nimeri; a greși. /Din a greși
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)