Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
GREUTÁTE, greutăți, s. f. I. 1. Apăsare pe care o exercită un corp asupra unei suprafețe (orizontale) pe care se sprijină; însușirea unui corp de a fi greu; forță care se exercită asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pământ; greime. ♦ Greutate specifică = greutate a unității de volum dintr-un anumit corp; mărime care indică, în procente, raportul în care se află o parte a unei colectivități față de întreaga colectivitate; fig. valoare proprie a unui lucru. Centru de greutate V. centru. Greutate atomică = număr care arată de câte ori atomul unui element este mai greu decât a 12-a parte din masa atomului de carbon. Greutate moleculară = număr egal cu suma greutăților atomice ale elementelor unei molecule. 2. Corp, obiect etc. având o masă (relativ) mare (și cărat de cineva sau de ceva). ♦ Fig. Senzație de apăsare (fiziologică sau morală), de oboseală, de neliniște. ♦ Expr. A i se lua (sau a-i cădea) (cuiva) o greutate de pe inimă = a scăpa de o mare grijă. 3. Bucată de metal de formă caracteristică și cu masa etalonată, care servește la stabilirea masei ori greutății altor corpuri (prin cântărire). ♦ Bucată de metal sau de alt material, care îndeplinește anumite funcții într-un mecanism. 4. Halteră. ♦ Obiect metalic de formă sferică, folosit la probele atletice de aruncări; p. ext. probă sportivă în care se aruncă acest obiect. II. 1. Dificultate, piedică în realizarea unui lucru. ♦ Loc. adv. Cu (mare) greutate = (foarte) greu. 2. (Fam.) Influență, trecere, putere. ♦ Putere de convingere; valoare documentară. 3. Gravitate; asprime. Greutatea unei pedepse. [Pr.: gre-u-] – Greu + suf. -ătate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GREUTÁTE s. 1. v. povară. 2. apăsare, povară, sarcină. (Mijlocul i se frânge sub ~ bagajelor.) 3. (FIZ.) greutate atomică = masă atomică; greutate moleculară = masă moleculară. 4. v. apăsare. 5. halteră. 6. (înv. și reg.) piatră, (Ban. și Transilv.) plumb. (~ de cântar.) 7. (Munt.) coinac. (~ la fântână.) 8. v. dificultate. 9. v. încercare. 10. încercare, necaz, nevoie, suferință, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~ăți.) 11. v. greu. 12. v. problemă. 13. v. șicană. 14. v. adversitate. 15. v. vicisitudine. 16. efort, osteneală, trudă. (Cu multă ~ a izbutit.) 17. asprime.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GREUTÁTE s. v. influență, înrâurire, putere, trecere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Greutate ≠ ușurință
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
greutáte s. f. (sil. gre-u-), g.-d. art. greutății; pl. greutăți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GREUTÁTE ~ăți f. 1) Forță exercitată asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pământ. ◊ ~ specifică a) greutatea unității de volum dintr-un corp; b) valoare. 2) Valoarea numerică a unui corp aflat la cântărire. ~atea unei banderole. 3) Piesă de metal etalonată, care servește drept unitate de măsură la cântărit. 4) sport Obiect metalic, de formă sferică, folosit în probele atletice de aruncări. 5) sport Dispozitiv de atletică grea, constând dintr-o bară de metal prevăzută la capete cu discuri de diferite dimensiuni; halteră. 6) Ceea ce se încarcă într-un vehicul (pentru a fi transportat); încărcătură. 7) Factor care încurcă la realizarea unui lucru; dificultate. ◊ Cu (mare) ~ foarte greu. 8) fig. Senzație neplăcută apăsătoare. A simți o ~ pe suflet. 9) fam. Importanță recunoscută într-un anumit domeniu; pondere. 10) Putere de convingere în ceva; grad de încredințare de ceva. ~atea documentului. 11) Caracter grav; gravitate. ~atea crimei. [G.-D. greutății] /<lat. grevitas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IARBĂ-DE-GREUTÁTE s. v. suliman.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)