GRIMÁSĂ, grimase, s. f. Strâmbătură voită sau spontană a feței (care exprimă o anumită stare sufletească). ♦ Fig. Aparență înșelătoare, mincinoasă; disimulare. – Din fr. grimace.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRIMÁSĂ s.f. Strâmbătură, schimonoseală a feței. [< fr. grimace].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GRIMÁSĂ s. f. strâmbătură, schimonoseală a feței. (< fr. grimace)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GRIMÁSĂ s. schimonoseală, schimonosire, schimonositură, strâmbătură, (livr.) rictus, (rar) schimă, strâmbet, (pop. și fam.) scălâmbăială, scălâmbăiere, scălâmbăitură. (O ~ de durere.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
grimásă s. f., g.-d. art. grimásei; pl. grimáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GRIMÁSĂ ~e f. Contorsiune involuntară sau voită a mușchilor feței; schimonosire a feței; schimonositură; strâmbătură. ~ de durere. ~ de dezacord. /<fr. grimace
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink